Aequo animo

Din tot sufletul, de peste 300 de ani - scurt istoric al şcolii noastre

 

Înfiinţată în anul 1692 de ordinul călugărilor iezuiţi, sub domnia împăratului Leopold I, unitatea de învăţământ cunoscută astăzi sub numele de Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” a trecut de-a lungul timpului prin următoarele etape istorice:

 

 

I. Epoca latină 1692 – 1848. Perioada gimnaziului de cinci clase cu predare în limba latină, organizat de la 1780, sub împăratul Iosif al II-lea, după Norma Regia.

 

 II. Epoca germană 1849 – 1867. Perioada gimnaziului de opt clase cu bacalaureat, cu predare în limba germană, organizat după Entwurf der Organisation der Gymnasien und Realschulen (ministrul Thun).

 

III. Epoca maghiară 1868 – 1918. Perioada gimnaziului de opt clase cu bacalaureat, cu predare în limba maghiară, organizat după Entwurf der Organisation der Gymnasien und Realschulen (1868 – 1879), Ordinul ministrului Trefort Nr. 17.630/05.07.1879 (1879 – 1883), Legea Şcolilor Medii Nr. 27.910/20.08.1883 (1883 – 1887), respectiv Planul de Învăţământ Local (1888 – 1918/1919).

 

IV. Epoca română – începând de la 1919. Începând din 1919, şcoala trece la limba de predare română, fiind organizată conform legislaţiei în vigoare în România, primind denumirea de liceu şi dreptul de a purta numele marelui cărturar şi patriot român Gheorghe Lazăr, fondatorul învăţământului românesc modern. În această perioadă, structura planului de învăţământ şi a planului de şcolarizare a suferit numeroase modificări – trecând prin liceul de opt şi şapte clase (1919 – 1948), şcoala medie/liceul de unsprezece şi zece clase (1948 – 1965), respectiv liceul de doisprezece clase începând din 1965.

 

În anul 1992, la aniversarea a 300 de ani de existenţă, liceul a primit prin Ordin al ministrului învăţământului denumirea de Colegiul „Gheorghe Lazăr”, iar începând cu anul şcolar 1999/2000 a devenit Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr”. Începând din acel an şcolar, într-un demers de regăsire şi de reafirmare a identităţiii, a fost ales şi a început să fie utilizat ca motto „aequo animo” însemnând „din tot sufletul, cu toată dăruirea”. Aequo animo este deopotrivă o mărturie şi un îndemn pentru toţi profesorii, elevii şi absolvenţii Colegiului Naţional „Gheorghe Lazăr”.